Este o zi toridă de vară. Eşti la volanul maşinii tale sport, cu cotul sprijinit lejer pe marginea geamului deschis al maşinii. Părul îţi flutură în vânt, în timp ce maşina goneşte pe autostradă. Motorul se ambalează nervos la ieşirea din curbă. Roţile şuieră lipindu-se de asfalt. La radio se aude muzica, iar degetele mâinii drepte urmează ritmul fără nici un efort.

În timp ce eşti în depăşire, în faţa ta apare o camionetă. Schimbătorul intră din reflex în treapta de viteză superioară şi laşi caii putere să se dezlănţuie. Motorul, ascultător, primeşte combustibil, indicatorul turometrului depăşeşte linia roşie şi astfel zbori pe lângă camionetă. Demarajul brusc te lipeşte cu spatele de scaun. E o senzaţie plăcută să domini şoseaua… E un vis frumos. Dar până să devină realitate, trec câteva luni, sau chiar ani. Întâi trebuie să împlineşti vârsta corespunzătoare. Dacă ai optsprezece ani poţi să te aşezi, în sfârşit, la volan. Dar mai este ceva: permisul de conducere. Asta înseamnă că trebuie să înveţi o serie de restricţii, multe indicatoare, reguli de prioritate, limite de viteză şi altele.

Mai este ceva timp până să ai optsprezece ani, dar până atunci, hai să visăm un pic!… Să zicem că a sosit ziua cea mare! Instructorul te lasă să conduci pe un drum obişnuit, aglomerat, în centrul oraşului. Apeşi ambreiajul şi învârţi cheia în contact. Motorul porneşte. Eşti emoţionat, dar şi îngrijorat, ca nu cumva să faci vreo greşeală. Instructorul te ajută sa introduci maneta în viteza întâi. Trebuie să fii atent la drum, lateral şi în urma ta, şi să alegi bine momentul când poţi să semnalizezi! Acum este clipa cea mare! Laşi încet ambreiajul şi începi să apeşi pedala de acceleraţie. Instructorul te ajută cu pedala de control, apoi maşina, încet, începe să meargă. De pe marginea drumului ajungi pe banda principală. Instructorul te ajută la mânuirea volanului. Străbaţi străzile aglomerate ale oraşului tău, cu palmele transpirate şi cu multe întrebări în minte. Dar în sfârşit, conduci tu însuţi!

Omul este propriul lui stăpân

Odată cu trecerea anilor cresc şi responsabilităţile. Când erai mic, părinţii tăi luau decizii în dreptul tău. Ei hotărau cu ce să te îmbraci, ce să mănânci, cum să-ţi petreci timpul liber, ce să înveţi, totul. Daca ţi-ar fi încredinţat ţie aceste responsabilităţi, probabil că unele lucruri nu ţi-ar fi reuşit în viaţă. Cu siguranţă ai fi mâncat doar hamburger, îngheţată şi ciocolată, care ar fi fost o catastrofă pentru sănătatea şi creşterea ta. Dar părinţii tăi ştiau ce este bine pentru tine şi ce nu, chiar şi atunci când tu erai de altă părere.

Copiii gândesc altfel decât adulţii. De multe ori copiii nu pot deosebi visul de realitate… Păpuşile sau figurinele lego sunt pentru ei persoane reale, cu sentimente şi raţiune. Ei nu pot aprecia pericolele sau consecinţele faptelor lor. De aceea, deseori sunt uşuratici şi lipsiţi de precauţie. Fără supravegherea adulţilor, ei ar face multe rele.

Tu, ca adolescent, ai depăşit deja vârsta copilăriei. Priveşti cu alţi ochi lumea şi, multe lucruri care mai înainte ţi se păreau de la sine înţelese, acum sunt puse sub semnul întrebării. Acum tu eşti la volan! Acest lucru este extrem de incitant şi palpitant, însă el presupune şi responsabilitate.

Dacă porneşti imediat, fără să iei în considerare regulile şi sfaturile, atunci ai destul de puţine şanse de a ieşi din circulaţie întreg. Unii şoferi au făcut cunoştinţă cu vreun copac, ori s-au răsturnat în vreun şanţ, chiar cu prima ocazie de conducere. Chiar dacă totul părea că merge foarte bine, au eşuat. Şi omul stă atunci în faţa rămăşiţelor propriei sale vieţi şi nu ştie ce să facă mai departe. A conduce maşina nu este o jucărie; ai nevoie de mai multe decât s-ar părea la prima vedere.

A trăi în deplină responsabilitate

Pe drumurile vieţii se întâmplă multe… Deseori acestea sunt pline de tensiuni şi stres. Străzile sunt aglomerate sau prea înguste. Iei curba, dar şi acolo eşti incolţit. Cineva se ciocneşte de maşina ta şi dă vina pe tine; alteori intri într-o fundătura şi nu poţi să te întorci în nicio direcţie. Sau te împotmoleşti în noroi şi ai nevoie de cineva să te tracteze.

Observi că drumul vieţii nu-i chiar aşa de simplu. Desigur, de multe ori ţi s-a făcut părul măciucă văzând stilul de şofare al părinţilor tăi. Cu siguranţă că ţi-a fost ruşine cu ei. Cu siguranţă că maşina lor este, pentru tine, doar o rablă primitivă. Uneori i-ai criticat şi ai jurat că tu vei proceda cu totul altfel.

Tot aşa stau lucrurile şi cu stilul de viaţă şi concepţia despre lume. E cât se poate de normal ca adolescenţii să-şi critice părinţii şi să pună totul la îndoială. Trebuie să demonstreze că nu mai sunt copii. Vor să-şi pună în aplicare propriile idei, să decidă singuri şi să-şi găsească propria identitate. Adulţii care doar îşi imită părinţii în gândire şi fapte, fără să aibă propriile lor păreri, sunt ca nişte şoferi care conduc maşinuţe într-un parc de distracţii.

Când vor ajunge în traficul aglomerat al realităţii, se vor refugia cu teamă în visurile copilăriei.

A deveni adult înseamnă a lua volanul in propriile mâini, a-ţi forma un stil de conducere propriu, plin de responsabilitate şi a te aşeza în maşina unei concepţii de viaţă cu care eşti sigur că vei ajunge acolo unde ţi-ai propus.

Cel care crede despre sine că ştie totul şi procedează întotdeauna corect, deja a stricat totul. Acela nu-şi mai poate schimba stilul de conducere. Pentru el accidentele sunt ca şi asigurate. Ciocnirile sunt inevitabile.

De aceea în lecţiile următoare sunt câteva principii utile pentru a deveni şofer bun şi responsabil al vieţii tale.

Aceste lecţii te vor ajuta să treci la volanul vieţii tale şi să devii un şofer excepţional, care conduce în siguranţă. De pe acum îţi dorim să fii ferit de accidente şi pagube, şi să atingi scopul cel mai bun în viaţă!