D eci, L-am lăsat pe Pruncul Iisus şi pe părinţii Săi în noaptea întunecoasă, pe drumul care ducea spre Egipt. Ce s-a întâmplat mai departe?

Au ajuns cu bine în Egipt şi au rămas acolo până când îngerul l-a anunţat pe Iosif că Irod a murit şi se pot întoarce acasă, în Galilea. Familia s-a aşezat din nou în orăşelul Nazaret. Iosif, după cum ţii minte, era un bun tâmplar. Iisus îl ajuta în atelier şi învăţa meşteşugul. Copilăria Lui nu se deosebea prea mult de copilăria altor băieţei de aceeaşi vârstă, care alergau desculţi şi care erau nişte buni prieteni de joacă. Vecinii nu bănuiau provenienţa dumnezeiască a Copilului Iisus. Chiar şi părinţii au început să-L considere pur şi simplu copilul lor. Dar s-a întâmplat ceva, care a schimbat mersul lucrurilor.

Aproape 100 km, care trebuiau parcurşi pe jos, despărţeau Nazaretul de Ierusalim.

Când Iisus a împlinit 12 ani, Iosif şi Maria L-au luat pentru prima dată la sărbătoarea Paştelui, în oraşul Ierusalim. Acesta era un eveniment deosebit în viaţa băieţilor evrei. Pentru această ocazie ei îmbrăcau hainele cele mai bune, pregăteau hrană specială, căci un drum lung le sta în faţă. Împreună cu rudele şi cunoscuţii, porneau spre Iudea. Dar băieţeii se bucurau de aşa călătorii. Fiecare moment le părea nou şi interesant: locurile noi, ciripitul păsărilor, somnul sub cerul liber. Ţinta finală însă era sărbătoarea din templul de la Ierusalim.

După sărbătoarea, care dura şapte zile, oamenii porneau împreună spre oraşul unde locuiau. Maria şi Iosif mergeau cu mulţimea, Iisus însă nu era cu ei. Părinţii fiind obişnuiţi că băieţii de aceeaşi vârstă mergeau împreună, discutând treburile lor, la început nu şi-au făcut griji şi nici nu L-au căutat. Dar când au descoperit că Iisus nu era nicăieri, şi nu era nici cu cei de vârsta Lui, părinţii neliniştiţi s-au întors să-L caute în Ierusalim.

L-au căutat peste tot şi L-au găsit în templu. Iisus discuta entuziasmat cu bărbaţii învăţaţi ai neamului Său, cărturarii, adică cei care cunoşteau bine Legea Domnului. Aceştia erau uimiţi de întrebările înţelepte pe care le punea Băiatul şi de cunoştinţele Lui profunde ale Sfintelor Scripturi. Dar ei nu ştiau că Iisus nu era un Copil obişnuit – era Fiul lui Dumnezeu.

„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”

Maria s-a bucurat să-L vadă pe Iisus viu şi sănătos, dar a hotărât totuşi să-L mustre: „Fiule! Ce ne-ai făcut? Eu şi tatăl Tău ne-am făcut griji şi Te-am căutat peste tot!” Iisus le-a răspuns: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” După aceste cuvinte, S-a ridicat îndată şi ascultător S-a întors acasă, în Nazaret, cu părinţii Săi de pe pământ. Încă optsprezece ani Iisus a locuit împreună cu ei şi le era ascultător în toate. Aceasta înseamnă că El îi respecta şi îi asculta, cum ar trebui de altfel toţi copiii să-şi respecte şi să-şi asculte părinţii. Iosif era tâmplar şi Iisus îl ajuta pe Iosif la lucru. Toţi vecinii şi cunoscuţii Îl iubeau nu doar din cauza înţelepciunii şi agerimii Lui, dar şi pentru că avea un suflet gingaş şi plin de bunătate. Iisus Se maturiza, continuând să-L iubească pe Dumnezeu şi pe oameni.