„Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii.” (Efeseni 6:14)
Îmi place mult să joc hochei pe gheață. Știți la ce mă refer, nu-i așa? Pase, îmbrânceală, o schemă, o driblare, înaintare, lovitură… E super!
Însă pasiunea mea pentru hochei presupune să port întotdeauna echipamentul acela greoi. Oricât ar părea de ciudat, greutatea respectivă îmi prinde tare bine.
Săptămâna trecută, de exemplu, înaintam cu pucul pe gheață spre poarta adversă, sperând să înscriu. Jucătorii din echipa adversă înaintau grăbiți spre mine.
Unul dintre ei, Horia, un vlăjgan cât un camion, e atât de dur încât atunci când intră-n joc, n-ai cum să nu știi că e și el pe-acolo. Te izbește de nu te vezi. Nimeni nu-i stă în cale.
Așadar, sunt pe teren și înaintez spre poarta adversă. Mă simt de parcă merg pe cărbuni aprinși, nu pe gheață. Deodată, îl zăresc cu coada ochiului pe Horia. Vine în viteză din lateral.
Fac un calcul rapid în minte și-mi dau seama că nu am decât două opțiuni: fie încetinesc, pentru ca atunci când ne vom ciocni unul de celălalt să mă lovesc mai ușor, fie accelerez un pic, pentru ca atunci când Horia va ajunge în dreptul meu, chiar dacă va reuși să mă atingă, măcar să știu că sunt foarte aproape de poartă. O lovitură de acolo către poartă e numai bună. Ce decizie să iau? Ce să aleg?
În momentul acela, mi-am reamintit ce echipament purtam. Echipamentul are burete, genunchere, cotiere și o cască de protecție care-mi acoperă și capul, și bărbia. Adevărul este că sunt protejat pe deplin. Atâta vreme cât alerg pe teren și cât nu am de înfruntat un camion, ci doar un adversar, chit că e mai mare, voi rezista. Așadar, îmi iau avânt și încerc să înscriu la poartă.
BUF! Eu, Horia și încă doi jucători ne ciocnim unii de alții. Puțin mai devreme eram o zvârlugă, iar acum mă sufocam sub un morman de trupuri. Nu am pățit nimic. De fapt, eu și echipa mea suntem mai aproape de poarta adversă și de golul așteptat.
Fiecare se ridică și se repliază pe teren, pregătindu-se de joc.
Vorbeam despre echipamentul de protecție… Știați că fiecare creștin poartă un astfel de echipament? Ori de câte ori plecăm la școală sau la joacă, punem pe noi un anumit tip de echipament. De ce? Pentru că nu mergem pe terenul de sport unde-l putem întâlni doar pe Horia, ci mergem în lume, unde Satana se luptă din răsputeri să ne învingă. Pe lângă Satana, vlăjganul de Horia nu e decât un biet puișor.
Caută Efeseni 6:14-16 la secțiunea BIBLIOTECĂ și completează spațiile libere din paragraful de mai jos:
„Staţi gata dar, având mijlocul încins cu a _ _ _ _ _ _ _ , îmbrăcaţi cu
p _ _ _ _ _ _ neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna
E _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi
s _ _ _ _ _ credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău!”
JOC
Marea bătălie dintre noi și Satana poartă numele de „marea luptă”. Cuvântul „luptă” este sinonim cu: confruntare, bătălie, război. Satana a pornit un război împotriva lui Dumnezeu și este împotriva dragostei pe care Dumnezeu ne cere s-o împărtășim cu semenii noștri. Când a început acest război? Cum se va sfârși? Haideți să aflăm împreună!
Urmărește textele din secțiunea BIBLIOTECĂ, apoi alege cuvântul care reprezintă răspunsul corect la întrebare.
Ce s-a întâmplat în ceruri, chiar înainte ca Dumnezeu să creeze lumea noastră?
A avut loc un cutremur/un potop/un război/un incendiu. (Apocalipsa 12:7)
Cine a păcălit-o pe Eva ca să mănânce din pomul oprit, aducând astfel egoismul și păcatul pe pământ?
Un leu/un șarpe/un cal/Adam. (Geneza 3:13)
Cine acționa, de fapt, în spatele animalului pe care l-ai ales mai sus?
Dumnezeu/Adam/Eva/Satana. (Apocalipsa 12:9)
Cine a venit în grădina Edenului? Cu cine ne luptăm până în ziua de azi?
Teroriștii/oamenii/răutatea/animalele sălbatice. (Efeseni 6:12,13)
Cine a murit pentru ca întregul univers să vadă că Satana este rău, iar oamenii să-L urmeze pe Dumnezeu?
Isus/Adam/Noe/Petru. (Romani 3:25)
„Satana și oștirile lui sunt într-un război cu păzitorii poruncilor și vor face ce le stă în putință pentru a-i aduce pe aceștia în situații în care să fie puși la probă”. (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 163)
Atunci când Îl iubim și Îl ascultăm pe Dumnezeu, devenim „păzitori ai poruncilor”. Suntem cu toții soldați într-un război împotriva lui Satana și avem nevoie de un echipament de protecție. Trebuie să purtăm armura lui Dumnezeu, ca să putem face față problemelor și ispitelor pe care Satana le aduce zilnic în viețile noastre.