„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” (Geneza 1:1)

Matei s-a așezat lângă mama lui și a tras păturica peste el, cât să-i acopere obrajii. Situația nu era deloc plăcută. Matei avea gripă, așa că strănuta, tușea și transpira întruna de două zile încoace.

Mama a deschis albumul foto al familiei și i l-a așezat în braţe. „Ești sigur că te simți suficient de bine încât să te poți uita la poze?” l-a întrebat mama.

„Da!” a răspuns Matei, trăgându-și pătura. „Vreau să fac acum ceva interesant. M-am săturat să fiu bolnav.”

„Bine!” a zis mama, zâmbindu-i. „Știu cât de mult îți place să te uiți la poze. Așa că, hai să vedem…”

Matei s-a ghemuit lângă mama lui, iar ea a început să-i spună o poves­te, arătându-i poze făcute cu mult timp înainte de nașterea sa. „Uite, aici e străbunicul tău, la țară. Cine crezi că e băiețelul de lângă el? Când s-a făcut mare, băiețelul acesta s-a căsătorit și a avut copii. Ce zici, seamănă cu tati?”

Matei a încuviințat din cap. „Și aici e verișoara mea, Alexandra…”, a spus el, arătând spre o altă fotografie, „și unchiul Radu, cel care a fost rănit la picior în război, nu-i așa?”

Mama i-a zâmbit, apoi a continuat: „Uite, o să îți arăt o fotografie pe care am adăugat-o în album săptămâna trecută. Este o fotografie cu un membru al familiei pe care nu l-ai văzut niciodată. Vrei să o vezi?”

„Bineînțeles!” a spus Matei curios. „Vreau să îmi cunosc toate rudele!”

Mama a dat pagina. În mijlocul foii era o imagine cu… o maimuță.

Matei a clipit rapid, neștiind ce să spună. „Asta e ruda… noastră?” a întrebat el, înghițind în sec.

Mama a ridicat din umeri. „Sunt o mulțime de oameni care cred asta. Ei cred că, acum câteva miliarde de ani, o creatură mică din ocean s-a târât pe mal și a început să trăiască pe uscat. De-a lungul secolelor, urmașilor acestei creaturi le-au crescut picioare, coadă și pene. Mai târziu, aceștia au început să se schimbe din ce în ce mai mult, până când au devenit maimuţe şi apoi ființe umane. Prin urmare, dacă e să ne luăm după ceea ce spun ei, înseamnă că ai în față o fotografie cu un membru al familiei noastre.”

„Stai, stai așa!” a replicat Matei. „Biblia nu spune asta. Biblia spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile, şi pe mine, şi pe maimuțica asta. Tot El a făcut pomii, florile și păsările cerului. Nu mă interesează ce spun alții. Eu vreau să știu adevărul. O maimuță poate fi prietena mea, poate fi un animăluț drăguț de la grădina zoologică sau din junglă, dar nu va fi niciodată rudă cu mine.” Femeia chicoti. „Mami, scoate poza asta din albumul familiei noastre! Locul ei nu e aici. O voi pune într-o ramă și o voi agăța de perete. Este o fotografie cu una dintre creaturile lui Dumnezeu.”

Mama l-a strâns pe Matei în brațe atât de strâns încât puștiul a început să tușească. „Ești un copil isteț!” a spus ea. „Am încercat să te păcălesc, dar nu ai picat în plasă. Am vrut să văd dacă ai fost atent la predica de la biserică, de săptămâna trecută.”

Matei râse cu gura până la urechi. „Hei”, a spus el, „pe mine nu mă face nimeni maimuță!”