M ulţi profeţi ai antichităţii au vorbit şi au scris despre naşterea lui Mesia. Treceau anii, se schimbau generaţiile, dar El nu apărea.

În orăşelul Nazaret, care se găseşte în Nordul Palestinei, trăia o fată amabilă, drăguţă şi modestă – Maria. Era logodită cu un tâmplar care se numea Iosif. El era respectat de oameni nu numai pentru că era un meşter iscusit, dar şi pentru că era un om foarte bun. Maria şi Iosif erau o pereche minunată. Familiile din care proveneau nu se deosebeau de alte familii care trăiau în jurul lor.

Dar iată ce s-a întâmplat într-o zi:

Maria era singură, când camera în care se găsea s-a umplut de o lumină puternică şi în faţa ei a apărut îngerul Gabriel.

Ce ai simţi tu dacă în camera ta ar apărea un înger? Te-ai speria sau te-ai bucura? Maria a fost cuprinsă de sentimente diferite. Îngerul s-a grăbit s-o liniştească: «Bucură-te, Dumnezeu te-a ales dintre toate femeile. Vei naşte un Băiat, Care va fi Fiul lui Dumnezeu. Prin El va veni o mare bucurie pe pământ!» Maria a primit voia lui Dumnezeu cu umilinţă fericire. Însă minunile nu s-au sfârşit. Acelaşi înger i s-a arătat lui Iosif şi i-a zis: «Iosif, nu te teme s-o iei pe Maria de nevastă. Copilul pe Care-L poartă în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi tu îi vei pune numele Isus. El va izbăvi poporul Său de păcate. Ţie ţi s-a încredinţat o misiune importantă: să ai grijă de mamă şi de Prunc».

Iosif a procedat cum i-a poruncit îngerul. El s-a căsătorit cu Maria şi ea locuia în casa lui. Aşteptau cu bucurie naşterea Pruncului neobişnuit.

În acel timp la tronul ţării în care locuiau eroii noştri era imperatorul roman August. El a hotărât să afle exact câţi supuşi, care pot să-i plătească birurile, locuiesc în ţara sa. Din această cauză a poruncit să se facă numărătoarea populaţiei.

Pentru aceasta fiecare locuitor trebuia să se înscrie în oraşul în care au locuit strămoşii săi. Iosif era din faimosul neam al lui David, patria căruia era oraşul Betleem. Când Iosif şi Maria au venit în oraş, acolo era haos şi învălmăşeală. Toate hotelurile şi casele care se dădeau cu chirie erau suprapline. În fiecare casă erau oaspeţi, rude şi prieteni ai stăpânilor, care au venit să se înscrie.

Cu greu a găsit Iosif un loc în care aveau să rămână peste noapte. Exista doar un grajd în care însă era mult fân proaspăt şi mirositor din care au făcut un pat moale. Maria şi-a născut aici Fiul, L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle. Copilaşul era atât de minunat, încât părinţii nu-şi puteau lua ochii de la El.

Te poţi uimi: «Ce minune! Fiul lui Dumnezeu, dar S-a născut în grajd!» Da, aceasta nu a fost o minune răsunătoare. Martorii ei au fost doar animalele care dormeau liniştit alături.

Dar minunile au continuat şi dincolo de grajd.

În afara oraşului păstorii îşi păzeau turmele pe câmp. În răcoarea, întunericul şi liniştea nopţii se auzeau doar oile păscând. Păstorii au aprins un mic foc şi se încălzeau. Stelele licăreau pe cer. Deodată în faţa lor a apărut un înger înconjurat de o lumină puternică. Păstorii au încremenit de mirare, oile au încetat să pască.

Îngerul a anunţat solemn: «Bucuraţi-vă, în lume a venit Mântuitorul! El S-a născut la Betleem. Mergeţi repede şi închinaţi-vă Lui!»

Păstorii uimiţi s-au grăbit în oraş. Acolo i-au găsit pe Maria, Iosif şi Pruncul, care era culcat în iesle. După aceasta păstorii au povestit tuturor ce au văzut şi toţi se minunau de ceea ce auzeau.

Dar oare poate răul să învingă binele? Putea oare să fie omorât Fiul lui Dumnezeu? Cu siguranţă că nu!

În acel timp deasupra Betleemului şi-a făcut apariţia o nouă stea strălucitoare. Ea anunţa naşterea lui Isus. A fost observată îndată de magii care trăiau la răsărit. Ei au luat cadouri, au urcat pe cămile şi au venit în oraşul Ierusalim. Aici i-au întrebat pe oameni: «Unde S-a născut împăratul Iudeilor? Noi am venit să ne închinăm în faţa Lui!» Dar în Ierusalim nimeni nu ştia despre evenimentul minunat. Atunci steaua a început să se mişte înaintea lor, arătându-le drumul, până când s-a oprit în locul în care se găsea Pruncul. Magii au plecat genunchii şi s-au închinat până la pământ în faţa Lui. După aceasta I-au înmânat daruri: aur şi mirodenii scumpe, tămâie şi smirnă.

Maria şi Iosif erau foarte fericiţi, dar întotdeauna se găsesc oameni răi care vor să te facă nefericit. În acel timp Iudeea era guvernată de un împărat foarte aspru – Irod. Când a auzit despre împăratul care S-a născut, s-a speriat ca să nu-i ia tronul. Irod a chemat pe cei care ştiau profeţiile şi i-a întrebat: „Unde trebuie să se nască Mesia?” Ei au deschis cărţile vechi şi au citit: „în Betleem”. Atunci el a emis o poruncă îngrozitoare: să fie omorâţi în acel oraş toţi băieţeii până la doi ani! De atunci numele lui Irod a devenit un simbol al cruzimii.

Îngerul lui Dumnezeu i s-a arătat lui Iosif în vis şi i-a spus: «Ia repede Pruncul şi pe Maria şi fugiţi în Egipt. Acolo veţi fi în siguranţă». Iosif a aşezat-o pe Maria cu copilaşul pe măgăruş şi în adâncul nopţii au pornit într-o călătorie lungă.