F ără grabă au trecut anii fericiţi şi liniştiţi din Nazaret. Acela a fost timpul de muncă simplă pe lângă casă, studiu al Sfintelor Scripturi şi rugăciuni. Acum în faţa Lui Iisus stătea o mare lucrare de slujire.

Odată a auzit că pe cursul inferior al râului Iordan predică un profet nou. Mii de oameni se adunau să-l asculte. Iisus a hotărât să li se alăture.

Botez înseamnă să fii scufundat cu totul în apă, pentru că simbolizeză moarte faţă de păcat şi înviere la o viaţă nouă.

Nu era dificil să găseşti locul în care predica Ioan Botezătorul. Se părea că toţi locuitorii Ierusalimului şi Iudeii au părăsit locuinţele şi s-au adunat pe malul râului. Profetul era într-o haină facută din piele de cămilă. El îi chema pe toţi să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, primind botezul în râul Iordan. Oamenii, unul după altul, intrau în apă şi erau botezaţi de Ioan. S-a apropiat de el şi Iisus. Ioan L-a recunoscut îndată şi a exclamat: «De ce ai venit la mine? Eu trebuie să fiu botezat de Tine! Tu eşti Mielul lui Dumnezeu !» Dar Isus i-a răspuns: «Trebuie să fac acest lucru ca să împlinesc voia lui Dumnezeu!» Atunci Ioan L-a botezat pe Iisus. În aceste clipe s-a întâmplat o minune! Îndată ce Iisus a ieşit din apă, “cerurile s-au deschis” şi Duhul lui Dumnezeu în chip de porumbel a coborât peste Isus. Din cer a răsunat un glas solemn: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea!»

Scumpul meu prieten, cred că te bucuri când eşti apreciat de părinţi! Îţi poţi imagina cât de emoţionat şi fericit era Iisus la o manifestare atât de deosebită a încurajării Tatălui Său! Apoi dorit să rămână singur pentru a putea cugeta la tot ce s-a întâmplat şi pentru a Se pregăti pentru cea mai importantă lucrare pe care trebuia s-o îndeplinească.

Ai observat, că după o mare bucurie, deseori vin zile cu grele încercări? Aşa s-a întâmplat şi cu Iisus. El a părăsit râul şi S-a îndreptat spre pustie. A călătorit singur. Iisus n-a luat nimic cu Sine, nici haine, nici hrană. În pustie a stat 40 zile şi 40 nopţi. Fiecare zi şi fiecare oră le petrecea în meditaţie şi rugăciune. La ce cugeta singur în nopţile întunecate, privind la stelele mute? Probabil Îşi amintea de povestirile Mariei despre naşterea Sa minunată, discuţiile cu învăţătorii din Ierusalim, medita la profeţiile Sfintelor Scripturi, în care se vorbea despre Mesia, care trebuia să vină pe pământ şi să salveze oamenii de la păcat. Acum Isus ştia sigur că El este Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să împlinească aceste profeţii. Şi acest lucru nu era deloc simplu. Iisus Se pregătea şi Însuşi Dumnezeu Îl ajuta la aceasta. Trupul Lui însă S-a istovit complet: doar n-a mâncat 40 de zile… Atunci a apărut diavolul şi a început să-L ispitească. Îi propunea lui Isus hrană, slavă, comori pământeşti şi pentru toate cerea doar un singur lucru – să i se închine. Dar Isus a răspuns diavolului cu cuvinte din Sfânta Scriptură: «Este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti!» Şi diavolul ruşinat s-a retras.

Vezi cât este de important este să cunoşti ce este scris în Biblie? Dacă studiezi Sfânta Scriptură, cuvinte potrivite îţi vor veni în ajutor la timpul potrivit. Ele te vor păzi de puterile întunericului şi ale răului. Aşa a fost cu Isus. Îngerii tresăltau, bucurându-se de biruinţa Lui. Ei s-au coborât din cer şi-I slujeau. Şi Isus, care a înfrânt toate ispitele, S-a întors la oameni pentru a începe marea lucrare datorită căreia a venit în lume.